…e 5 dimineaţa si ziua asta începe fără cuvinte. Nu ştiu câtă dreptate a avut Dumnezeu când mi-a dat liberul arbitru fiindcă am ales atâtea de petrecut in câteva ore încât nu mai ştiu cat de lungă e şina ferată de la o vreme. Capul îmi creşte o dată pe zi in jurul orei 15 şi nu-mi încape pe gât. Mi s-a umplut paharul cu poveştile oamenilor care-şi pleacă capul pe stradă când trec pe lângă mine şi realizez deodată că vârsta mea nu e reală.
De la o vreme încerc un nou tip de poezie. Asta parcă doar ca să omor pe cineva pe care l-am urât de mic.
Am de spus multe şi povestit încă pe atât, dar de când am dat cu capul de pragul de sus şi mi-am sucit gâtul prefer să tac şi să las liniştea să se contopească cu nevorbirea. Sunt două lucruri diferite dacă se întreba cineva. Mi se subţiază hernia de fiecare dată când vorbesc despre mine cuiva dar mi-e şi din ce în ce mai greu să fiu obiectiv. Uneori am senzaţia că-l văd pe Dumnezeu îmbrăcat într-un preş croit ţigăneşte, cu o bască de taximetrist pe o ureche, cu dinţii de metal lucios, ridat şi mirosind a alcool dublu rafinat, cu Iisus târând după el o bucată de carton, cu plete din care ţâşneşte vânjos un purice şi-un TBC, aplaudând ironic în spatele meu şi repetând încontinuu: “Da, mă, da…”. Mamă cât m-am săturat să citesc nişte oameni care brusc realizează că sunt scriitori şi-şi construiesc blogg-uri cu muzică de fundal şi pun fotografii ale altora şi poeme fără înţeles şi sens, şi mă c** şi-n gura mea pentru asta. Dar cine sunt eu să judec trotuarul, şi-aşa are prea multe de spus, e singura femeie dezvirginată de 24 de milioane de oameni (eroare de 3%).
Vreau să-mi cer iertare pentru întârzierile mele, şi cu siguranţă nici o femeie nu e speriată din cauza asta, că poate i-am întârziat (nu prea bună), dar cu sinceritate nu promit că voi scrie mai mult (oferta deja a depăşit cererea) sau că nu mă voi opri din scris şi mulţumesc celor care se mă încumeta de-a poposi în birtul minţii mele. Înainte să închei vreau să vă împărtăşesc o poezie seacă si proastă scrisă nu acum mult timp (adică acum 20 de minute) :
sfârşit de lume cu nimic de zis
inima mea are patru anotimpuri asincronizate.
covorul nou îi acoperă pulpele şi gâtul.
camera are urechi
şi-ascultă acelaşi gen de muzică ca şi mine.
de când tata şi-a descoperit vocaţia de lipitor contra cost
nu-mi mai găsesc timp şi de altceva.
privesc lasciv cum secundele sinapsează.
ţi-ar plăcea la mine-n cameră,
ferestrele au cearcăne şi zidurile hepatită
şi sub fântâni
câteva litere îşi formează cuvântul,
ştiu, faci cancer când dragostea n-are filtru,
dar sunt atât de scumpe nunţile în ziua de azi
încât eu zic să ne sinucidem şi să-L lăsăm pe Dumnezeu
să ne oficieze cununia.
şi dacă te-ntinzi pe pernă
cotul tău se-nfinge complet în nisip
şi joia asta mi se pare lungă.
acum sau uneori ştiu de ce zilele nu mă învăţa nimic.
