el e sosia celui mai iubit dintre pământeni.
podul se rupe şi-l ajunge din urmă.
el n-are gură. cândva din ea forţaseră decolarea fluturi verzi.
papioane pentru uriaşi.
el se îndrăgosteşte la fiecare trecere de pietoni
şi n-are vârstă. anii lui cresc şi se ţin de mână.
la maturitate intră în contul reprezentaţiilor
asigurarilor de viaţă.
n-a încercat niciodată să fie contemporan
era deja
& un milion de străzi i-au cunoscut trupul
în timp ce organul lui Dumnezeu bubuia in el
precum semnalul unui radar.
dar visul n-are faţă.
sub picioarele lui
s-au rupt copacii
şi el încă trăieşte.
4 Comentarii
hei! draguta poezia ta. imi place cum scrii. daca mai ai ceva nou postat poate imi arati si mie !?
Pai merci. Cred ca esti prima persoana care spune asta despre poezia aia. Nu stiu, poate va mai fi ceva. Voteaza… si sa vedem ce iese
) .
mi-ar place sa citesc o carte scrisa de tine.
si eu as vrea, dar odata cu timpul si odata cu volumul de ceea ce scriu incep sa-mi pierd increderea in puterea cuvintelor mele sau perfectiunea lor. nu-s multumit de nimic, postez lucruri vechi ca si poezia recenta numai din pricina dreptului la crima pe care incerc sa mi-l acord.