Deci, m-am cam tot saturat sa ma scuz ca nu am mai scris, si-asa multi dintre cei care mai savarseau actul insipid de a mai popula aceasta gradina devastatoare s-au retras din aceasta activitate, si asta doar din cauza ingrijitorului (subsemnatul) care a pus la poarta semnul de “CAINE RAU”, va spun sincer ca ma simt ca naiba ca n-am mai scris, parc-as fi o mana flescaita si stoarsa de toate puterile sale ingeresti. De scris scriu, dar scriu in alte parti (nu stiu daca va intereseaza pe voi asta). Acum e cam ciudat ca intr-un fel adresandu-ma voua mai mult ma adresez mie si de aici decurg gramezile de secunde ce trec sub eticheta mea. Mai mult sau mai putin am realizat astazi 23 martie 2008 ca ziua aceasta mi-a curs mie din vene si-apoi s-a culcat ca un embrion ranit undeva sus in ceafa mea si-acolo pute ca o tumoare.
SFAT: NU VA IMPRUMUTATI ARIPILE!
Daca vor inflori toti copacii pe care incerc sa-i plantez, candva se va ridica o padure. V-ati prins ca vorbesc de visele mele (hahahaha), dar ca sa-l parafrazez pe tata: “Vise domle’, vise !”. In mare si-n adanc, sunt sindromul membrului lipsa.
!!!UITATI CE E MAI SUS!!!
Adevaratul motiv pentru care am partajat o firmitura din timp sa pot scrie aci: s-au adunat candva niste sudenti, au avut un vis, si n-o sa va vina sa credeti (fiindca totusi traim in Romania si nu in America) VISUL LI S-A IMPLINIT (dar prefer sa nu va povestesc de numarul picaturilor de sudoare), astfel pe 4-7 APRILIE 2008 se va desfasura in IASI Festivalul Studentesc de Teatru Contemporan ContemporanIS, cu trupe de teatru din toata tara, cu un concurs dramatic care nu cere prea mult – un act in 10 pagini, cu invitati ca: actriţa Ruxandra Bucescu si actorul Adrian Păduraru sau Maria Raducanu si Ada Milea, cu o viziune noua asupra teatrului, cu cateva aripi in plus fata de restul, cu zambete, intrare gratis si papioane verzi ieftine (care mi se par geniale). BUN, pai restul las la latitudinea voastra:
