piciorul meu stâng

Acum cand privesc acest ecran alb speriat de faptul ca incepe a se impaienjeni cu niste cuvinte poate aiurea scrise, poate aiurea pozitionate, poate gandite anapoda incep sa realizez ca anul a trecut, ca de maine vom construi alt AN de la inceput. Alt concept in mintea noastra se va desena si alte cifre singure si pline de neinsemnatate se vor naste in coltul dreapta sus a paginii de curs unde se scrie de obicei data. Privind inapoi imi dau seama ca nu vreau sa privesc inapoi. Inaintele desi e negru si denedeslusit imi pare cu mult mai atractiv. Am inteles ca la “UN AN NOU FERICIT” pentru <<FERICIT>>-ul acela trebuie sa muncesti pana si sudoarea iti transprina nu sa-ti cada dintre stele si nori. NU vreau sa sper, vreau sa fac, sa dreg si sa invart. Anul acesta va fi unul in care voi fi criminal de ingeri si de vise, voi fi cel care va urla pe strazi si toti vor asurzi, voi fi maturatorul coridoarelor spitalului privat al sufletelor ranite, voi fi spalatorul de creiere (preferabil al meu si-al prietenilor mei, dar deschis la propuneri), voi fi mancatorul de cacat dar si realizatorul lui, voi fi doar presul Lui Dumnezeu si a nimanui altcuiva.

Toate tremura in mine acum in pragul unei schimbari cameleonice: prostia, supararea, tristetea, nervii… si inca nu realizez cum timpul nu poate vindeca ranile cauzate de prieteni (de, in prezent, pseudo-prienteni). Un singur sfat am sa dau prietenilor din lumea toata:

————– “Papuse, daca eu iti zic totul, spune si tu la fel !”————–

Privesc cum pieptul meu se transforma surd intr-un ecran alb imens pe care se proiecteaza de ceva timp incoace un COUNTDOWN destul de credibil care ma prajeste progresiv trecand prin diferitele grade ale arsurii, descriindu-mi urme de cifre consecutive 5………..4………….3…………2………….1……….. 2008.

sidenote: totul sta in a selecta pe 0. proasta partea asta.