poezie fără punct şi de la capăt
pentru cei ce sunt acum vecinici, pentru nea Haralambie
ne-am întâlnit cândva pe pământ
şi-ai putea zice că ne cunoaştem sau ne-am cunoscut deşi eu aveam părul în ochi, iar tu mergeai pe cealaltă parte a vieţii
fiind ce erai,
negustorul de ploi
ce-mi amintea de colţul vechi de gard
şi palmele grele
dar de când ai ridicat mâna şi-ai dat de o pasăre
şi de cand ai cules parfum de asfalt
şi-n semiglobul tău s-a facut noapte
tu m-ai pierdut
eu te mai cunosc
şi-ai zice că ne-am întâlnit într-o zi pe pământ
am cules ceea ce e mai sus, precum am mai facut si in alte dati, de la un prieten ce reuseste a ma citi din cand in cand si de a putea descrie cateodata ce pot avea si eu in mine. Acestea sunt cuvintele pe care l-as fi spus mai devreme acelui om care acum face parte din lumea celor vesnici. Regret cel mai mult aceste nesincronizari in viata. Pot sa dau un sfat in aceasta privinta caci am dat cu capul de perete de prea multe ori:
spuneti celor dragi cuvintele care raman nespuse.
