ai grijă 
                            Dianei

prieteno

e 3
aproape 3.
lăsă-ţi dezvelită doar glezna
iar eu voi fierbe cafeaua proastă de import
fără să-mi mut ochii de pe tine
ne-am plimbat destul prin poze zimţate, prin filmele spaniole-mprumutate,
prin discuţiile despre cuvinte, prin lascivele discuri de vinil,
prin infinitatea de atlase despre Cuba
locuită de cinci milenii de toate versiunile tale anterioare
şi destul ţi-am culcat părul după ureche
şi am facut destulă dragoste fictivă şi non-fictivă
înainte să cobor să-ţi cumpăr ţigări subţiri şi parfumate
şi destul ţi-am privit glezna în oglindă la întoarcere
şi destul mi-ai povestit de Bucurestiul boemic
spre care te-ndrepţi
mâine dimineaţă, acum, în gară când tragem amândoi hermafrodit
valiza pe geometria neeuclidiană a peronolui
iar, într-un final,
(într-unul din cele multe)
tu strigi prinzându-ţi capul în menghina ferestrei
“ai grijă”
iar eu, privind roţile rostogolindu-se,
îţi răspund cu barba ridicată
“nu promit”