un joc fără final dar cu sfârşit

haide să jucăm un joc fără final:

imaginează-ţi că împart timpul în două.
tu pe care jumatate ai lua-o?
imaginează-ţi că urechea ta ar scoate sunete.
tu ai alege să vorbeşti?
imaginează-ţi că îmi împart gura în două.
tu ce jumatate ai saruta?
imaginează-ţi că aş împărţi o floare în două.
tu ce jumatate ai mirosi?
imaginează-ţi că ai avea un singur ochi.
tu te-ai uita la celălalt?
imaginează-ţi că l-aş împărţi pe Dumnezeu în două.
tu la care jumatate te-ai închina?
imaginează-ţi că aş împărţi pământul în uscat şi mare.
tu unde te-ai culca?
imaginează-ţi că aş împărţi noi-ul în două, apoi în alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două…

atunci mi-aş imagina că exişti.

şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două, şi-n alte două…