”M-am intins pe barba Lui Dumnezeu, ala mic si negru de respira greu… Il stie cam toti, si m-am legat cu funiile de ea. Aveam nevoie sa respir, si sa respir aer rariefiat nu aerul plin de putori, de parfumuri scumpe, de solduri plimbate-n stanga si-n dreapta, de guma de mestecat, de plictiseala, sa-mi pot arunca viata la cosul mortii si sa ma las de sporturile ce inca imi sustin bataile de inima. Trebuie neaparat sa simt indiferenta, si chiar am ajuns sa-i invidiez pe cei care au capacitatea de a ignora si de a fi suferinzi de nebagarea-n-seama a mediului inconjurator. Peste pieptul Lui Dumnezeu zburau avioanele Tarom trase de 2 boi si-mpinse de acelasi tip care impinge si tramvaiul 13 inspre copou. Fraier frate, fraier… am ajuns sa regret ca nu aveam o guma Orbit ca sa o pot si eu saruta pe aia. CREATA. Avea o palma in care puteai sa te ascunzi si traiai embrionar ca-ntr-un marsupiu. Sa nu mai zic de ochi: oceane prizoniere cu sentinta pe viata, de buze: carne din pulpa de zeitate, de piept: soarele si luna intr-o eclipsa din profil, de zambet: leacul universal, de timpul care l-as petrece cu ea: o noapte polara, de timpul petrecut cu ea: PRICELESS . Ba, era una dintre femeile alea de cate te-ai tine de fusta ei pe strada ca un pusti mucos si-ai plange ca nu te ia de mana. Femeie ma, femeie…ahh. 

A… sa nu uit. L-am citit ieri pe Adrian Ciubotaru si sincer am plans in pumni, in toti pumnii pe care-i am, da` nah acu ca barbat ce sunt, mascul feroce, zic ca nu. Ba, asta parca ma cunoaste. Sunt sigur ca le-a scris la general si intr-un context cu totul altul, iar in afara de asta de unde naiba sa ma stie el pe mine, dar in alea cateva cuvinte imbracate a reusit sa-mi descrie viata in 24 de secunde cat iti ia sa le citesti. Viata mea in 24 de secunde. Bagami-as… Hai ca ma duc sa-ncerc sa ma sinucida altu` a nu-stiu-cata oara si sa ma dezgrop apoi. Am inceput sa mor ca Pasarea Phoenix.

Ba, ne vedem diseara la un ceai, pe la 2 cucosi, stii tu unde. Hai respect. Pssss: ascult piesa aia de dimineata pana dimineata, e genul ala de piesa pe care o ascult pana nu o mai aud.

Florin.”

Am gasit biletul asta infipt intre usa si toc cand m-am intors de la piata. Am lasat plasa jos, cheia in broasca, si-am citit de 3 ori biletul. Nu sunt prea multe de zis, doar ca acesta era textul pe care il citise Florin: ” Era un tip care lua bataie de la toti pentru ca, ne povestea mai apoi, ii era frica sa loveasca, se enerva atat de tare incat daca-ar fi lovit, s-ar fi lasat cu moarte de om. Toata existenta lui se purta in prealabilul unor gesturi neinfaptuite, pe spinarea unor consecinte imaginate. Uita-te la tine si intreaba-te cate romane ai scrie, cate scenarii ai scoate daca ai povesti istoria neimplinirilor tale, balada gesturilor pe care puteai sa le faci, dar te-ai cacat prematur pe tine. “, si piesa pe care o asculta de cateva zile incoace:

Counting Crows – Rain King