prolog ?! HAhahaha, auzi .. prolog (dand din cap). Asta scrisese Florin ieri, inainte sa fuga pe Stefan cel Mare, langa Piata Unirii, si sa vegeteze pe bancile din fata anticariatelor. Florin e un prost. Repet, Florin e un PROST, fiindca se minte singur si asta ii lasa de fiecare data gustul unui Holocaust cu o singura victima, dar a carei fiecare doborare era urmata de o ridicare cel face mai mare, mai puternic, mai viril, mai nimic ca niciodata. Minciuna a lasat urme si rani ce niciodata nu se vor vindeca, de asta Florin se spala cu piatra ponce cand face dus la baza de pompieri caci dupa mintea lui i se vor sterge cicatricile. Florin e tipul de la colt de strada ce vinde ziarele locale, e cel ce-ti curata parbrizul la peco, ce-ti lustruieste pantofii in fata teatrului national, ce schiteaza portrete de femei goale pe servetele in barul unde lucreaza de cateva saptamani, cel ce face munca voluntara la spitalul veteranilor doar ca sa le auda povestile… Florin e fantoma carnala ce nimeni nu o recunoaste.
Florin e scriitor, sau cel putin se crede. De fiecare data cand reciteste ceea ce a scris i se pare ca face parte din marii scriitori contemporani si ca scriitura lui e urmatoarea opera revelatoare pentru natiune, dar a doua dimineata isi scoate creionul, caietul cu notite, scuipa peste umarul drept ca sa alunge spiritele rele si la a nu-stiu-cata citire realizeaza brusc evidentul, ca toate cuvintele din opera sa grandioasa capata o nuanta de combinatii de gri si deodata nimic nu e bun, nimic nu e logic, nimic nu e de apreciat, nimic, nimic, nimic, nimic… iar pagina/paginile respective se inalta spre cer asezandu-se pe vantul ce suiera in aleea de la macelarie. Florin umbla descult, intotdeauna mesteca guma si se fereste de oamenii pe care ii cunoaste. Are 20 de ani (nici eu nu stiu cum de a ajuns la varsta asta), si toate femeile pe care le-a iubit/le iubeste l-au/il considera copil. De fiecare data cand in ureche ii suna cuvantul acesta, adresat in joaca caracateristica a sexului frumos, Florin isi petrece o noapte alba in lift desenand maini, da… doar maini. De mult nu isi mai gaseste cuvintele si cauta litere prin carti. N-a citit mult, n-a citit cat vroia sa citeasca, nu va citi niciodata cat isi doreste. Niciodata nu a avut noroc, in oricare domeniu. A gasit o singura data 500 de mii de lei vechi pe jos. Si-a cumparat un bilet de tramvai pana in copou, i-a adunat pe toti copii starzii pe care ii gasise si le-a cumparat fornetti, cu telemea. S-a intors pe jos.
Se recomanda ca : Numaratorul de ciori, si-n fiecare dimineata se suie pe blocul turn de pe strada Primaverii (unde de altfel si scrie) si priveste rasaritul de dupa cladirea veche a primariei impreuna cu o cana de ceai, un biscuite Leibnitz si o tigara stopata de aseara.
El incearca sa se schimbe. Sa devina ceea ce si-a dorit intotdeauna, si poate de asta se gandeste incontinuu sa-l ucida pe Florin, personajul imaginat de insusi Florin.
